Afinul negru (cunoscut sub denumirea stiintifica de Vaccinum Myrtillus L.) face parte din familia Ericaceae (din care fac parte si coacaza, merisorul, rachitelele etc), fiind raspandit in Europa, nordul Asiei si partea vestica a continentului nord-american, dar si in Groenlanda. Afinul creste in zonele montane de pana la 2.000-2.500 metri altitudine, in zone forestiere cu soluri acide, abundenta afinului intr-o astfel de zona fiind un indicator al biodiversitatii acesteia.
Datorita gustului sau delicios si valorii sale dietetice ridicate, fructul de afin e foarte cerut de industria de procesare, avand diferite intrebuintari, fie sub forma cruda, fie ca sirop sau deshidratat. Fructele au fost folosite in timp ca hrana, dar si ca remediu natural pentru problemele digestive, diabet si pentru intarirea capilarelor in sistemul circulator. Sucul de afin a fost folosit, in istorie, si ca… colorant, oferind o nuanta albastra atat panzaturilor cat si hartiei. Se crede ca cultivarea de afin negru a inceput atunci cand nativii americani au inceput sa dea foc arbustilor de afin salbatic pentru a creste productia lor. In 1908 a inceput cultivarea domestica de afin negru, in Statele Unite. In 2008, se estimeaza ca productia de afin domestic (de cultura) se ridica la 113.000 tone la nivel mondial, insa din anii ’70 in Canada s-a trecut la modificarea genetica a afinului negru, la incrucisarea lui cu alte soiuri de afin, interventia umana urmarind cresterea evidenta a productivitatii. Cat priveste patrunderea afinului in Europa, probabil acesta ar fi fost adus de vikingi prin Groenlanda.
Etichetate deseori drept “superhrana”, afinele au putine calorii si o multime de beneficii pentru sanatatea omului. Afinele sunt bogate in nutrienti, 100 grame de afine crude avand doar 57 de calorii. 85% din continutul lor e apa, restul vitamine si minerale (vitamina C, A, E, K, acid folic, calciu, magneziu, fosfor, mult potasiu, si, in cantitati mici, fier, sodiu si zinc). Fructul de afin e considerat regina alimentelor antioxidante. Antioxidantii ne protejeaza organismul de afectarea radicalilor liberi, molecule instabile ce pot dauna structurilor celulare si contribui la imbatranire la la declansarea unor boli grave precum cancerul. Se crede ca fructele de afin au cea mai puternica capacitate antioxidanta dintre toate fructele si legumele consumate de om. Principalul antioxidant din compozitia sa face parte din marea familie a polifenolilor si poarta numele de flavonoide. Antocianinii, un grup din aceste flavonoide, se considera a fi responsabile de efectele benefice ale fructului asupra sanatatii umane. Mai multe studii au aratat ca afinele pot proteja impotriva afectarii ADN-ului, scad presiunea sanguina, previn bolile de inima, imbunatatesc functionarea creierului si memoria, pot preveni unele infectii ale tractului urinar si, nu in ultimul rand, au efecte antidiabetice cunoscute la nivel mondial. Fata de alte fructe, cantitatea de zahar din afine e una moderata. Afinele cresc sensibilitatea la insulina si ajuta la reglarea cantitatii de zahar din sange. Cum bolnavii de diabet tip II se lupta cu rezistenta organismului la insulina, pot gasi un aliat de nadejde 
in afine. Pentru persoanele obeze sau supraponderale, consumul de afine poate fi de un real folos, fiind sarace in calorii si avand un indice glicemic scazut, dar bogate in nutrienti. Astfel, afinele ii ajuta sa lupte cu kilogramele in plus, una din conditiile de baza in tratarea diabetului fiind ajungerea la o greutate normala a persoanelor bolnave supraponderale. Un cercetator de la Harvard a aratat ca afinele in sine nu pot preveni diabetul, insa consumul de multe fructe zilnic aduce multe beneficii pentru sanatate, precum scaderea presiunii sanguine, reducerea riscului de boli de inima, atac cerebral si cancer, plus ajungerea la o greutate normala. Cele mai recente indrumari ale regimului alimentar recomandat de autoritatile sanitare in Statele Unite vorbesc de consumul obligatoriu a 30-40% fructe de orice fel din cele 2.000 de calorii zilnice necesare organismului uman. Vorbim, asadar, de o politica la nivel national in vederea unei alimentatii sanatoase a populatiei americane, in timp ce in tari ca Romania, mai exista in secolul XXI medici diabetologi ce interzic pacientilor lor consumul de fructe. Studiile americane au aratat ca consumul de fucte, dulci sau acre, cu indice glicemic mai ridicat (struguri, banana) sau mai scazut (afine, caina, mere) nu par a fi factorul decisiv in scaderea incidentei diabetului, astfel ca au ajuns sa le recomande ca nelipsite in dieta atat a diabeticului, cat si a persoanelor sanatoase.